Psihoterapie de familie

Părinţii şi durerea

 

Una dintre cele mai frecvente şi greu de rezolvat probleme văzute în psihoterapie este cea în care parinţii sunt într-un proces nesfârşit şi inutil, în care aceştia încearcă să-şi salveze copiii de la „înec” copii deja ajunşi la maturitate. Cele mai frecvente situaţii care provoacă înecul acestor tineri adulţi sunt: consumul de substanţe stupefiante, comportament anti-social, comportament devinat, absenteismul şcolar/la locul de muncă. Durerea pe care o resimt aceşti părinţi este chinuitoare, aceştia fiind pioni importanţi în dificultăţile pe care le întâmpină copiii lor.

 

Este foarte benefică terapia de familie, astfel participă toţi membrii familiei, chiar dacă problema este doar a unui singur membru de familie, în cazul acesta tânărul adolescent. Există foarte mulţi factori care pot contribui la aceste tipare comportamentale ale tinerilor adolescenţi, tinerilor adulţi, unde familia are un rol foarte mare, printre care se numără: anturajul/grupul de prieteni, familie permisivă, lipsa unor reguli funcţionale în cadrul sistemului familial, abandonul temporar (ex. munca în străinătate a parinţilor sau a unuia dintre parinţi), abuz fizic/emoţional, părinţi supraprotectivi sau neimplicaţi etc.

 

În astfel de situaţii întreaga familie se confruntă cu o varietate de emoţii: anxietate, teamă, lipsa de speranţă/speranţa, ruşine, vinovăţie, iubire, ură, furie, durere, sentimente devastatoare de pierdere, doliu, idei suicidare, jenă. În terapie se pune accent pe durerea pe care o resimte familia, îndeosebi părinţii, dar şi pe conştientizarea riscurilor pe care le-ar putea avea tânărul/a, empatizarea cu acesta şi cu familia, crearea unei alianţe terapeutice cu fiecare membru al familiei, nicidecum găsirea unui ţap ispăşitor şi blamarea acestuia.